Așezare „Cetățuia Frumușica”, comuna Bodești

Cod LMI NT-I-s-B-10485
Localitate sat Bodeștii de Jos; comuna Bodești
Adresa „Cetățuia Frumușica”
Datare Neolitic, Cultura Cucuteni, fazele A, A-B, B
Latitudine N 47,00398
Longitudine E 26,45806

Aşezarea eneolitică de pe Cetăţuia Frumuşica, aflată în extravilanul satului Bodeşti (la aproximativ jumătatea distanţei între această localitate şi satul Verşeşti, com. Girov) este situată pe terasa râului Cracău, pe un pinten care se detaşează de restul terasei datorită ravenelor care îl delimitează spre nord, est şi sud. Situl, având o suprafaţă ce depăşeşte 4500 mp, este compus din două platforme, din care cea superioară este mai mică în suprafaţă şi mai înaltă cu circa doi metri faţă de cea inferioară.
Situl a fost investigat sistematic de către Constantin Matasă, prin câteva sondaje realizate în 1928 şi 1930 şi prin săpături de mai mare amploare în 1939-1940, care au epuizat circa 30% din suprafaţa sitului – în special în zonele centrale ale celor două platforme. Au fost dezvelite cu acest prilej complexe de locuire din toate cele trei faze de evoluţie ale culturii Cucuteni, precum şi urme sporadice din perioade ulterioare (epoca bronzului, perioada dacică), materialele recuperate fiind printre cele aflate la baza colecţiei pe atunci nou înfiinţatului Muzeul Arheologic Regional din Piatra-Neamţ. Rezultatele săpăturilor întreprinse au fost publicate monografic de către autorul cercetărilor, într-o lucrare ce constituie o contribuţie de necontestat la cunoaşterea epocii eneolitice din estul României1.
Analizând cercetările întreprinse la Frumuşica de către Constantin Matasă, constatam că unele situaţii arheologice întâlnite în teren nu au fost prezentate suficient de detaliat (informaţii privind durata şi consistenţa depunerilor din epoca bronzului, de exemplu, prezentarea complexelor sau legătura dintre artefactele descoperite şi contextele din care provin) şi că, prin prisma cercetărilor ulterioare din situri cucuteniene, date precum cronologia aşezării eneolitice sau detaliile de structură internă şi arhitectură, necesită o revizuire. În acest sens, s-a propus efectuarea unor cercetări sistematice, care să permită reevaluarea în ansamblu a acestei staţiuni eneolitice, plasarea în teren a săpăturilor vechi, verificarea stratigrafiei orizontale şi verticale, identificarea limitelor locuirii preistorice şi a structurilor defensive sau de delimitare, precum şi stabilirea cronologiei acestora.
Starea de conservare a sitului este mediocră, cu atât mai mult cu cât în anii ’50 ai secolului trecut suprafaţa celor două platforme (la fel ca întreaga terasă între Bodeştii de Jos şi Verşeşti), au fost împădurite; în atare condiţii, urmărirea în teren a traseului vechilor săpături şi stabilirea zonelor de cercetat este cu mult mai dificilă.
Materialele descoperite ca urmare a cercetărilor au intrat în patrimoniul Muzeului de Istorie şi Arheologie Piatra-Neamţ, fiind finalizate operaţiunile de conservare primară.