Basorelief: Calistrat Hogaș, Ion Negre, Matei Stamatian, Piatra Neamț

Cod LMI NT-III-m-B-10740
Localitate municipiul Piatra Neamț
Adresa Str. Ștefan cel Mare 4, în fața Colegiului Național „Petru Rareș”
Datare 1924
Latitudine N 46,93285
Longitudine E 26,36967

Autor: sculptor Mihai Onofrei, pietrar Vicenzo Puschiasis
Anul: 1924
Material: bronz, piatră
Amplasament: Str. Ștefan cel Mare nr. 4, în fața Colegiului Petru Rareș

Mihai Onofrei (1896 – 1980)

Născut la 4 iulie 1896 în Boţeşti, judeţul Vaslui, artistul a făcut parte dintr-o generaţie de aur a absolvenţilor Şcolii de Belle Arte din Iaşi, alături de Aurel Băeşu, Adam Bălţatu, Max Arnold, Nutzi Acontz, Aurelia Vasiliu-Ghiaţă.
Mihai Onofrei s-a consacrat ca sculptor în 1919, cu prilejul expoziţiei de grup la Bucureşti, alături de pictorii Aurel Băeşu şi Adam Bălţatu. Împreună cu prietenii săi şi susţinuţi material şi moral de G.T.Kirileanu şi Gh. Lalu, Onofrei face o călătorie de studii la Roma, unde între 1920-1922 lucrează cu sculptorul Ettore Ferrare. Artistul italian este autorul statuii lui Ion Heliade Rădulescu din Piaţa Universităţii din Bucureşti şi a lucrării monumentale închinată lui Ovidiu, plasată în piaţa care-i poartă numele în Constanţa.

Sculptorul Onofrei revine în ţară în 1922 şi se stabileşte la Piatra Neamţ până la moartea prietenului său, Aurel Băeşu, în 1928. În această perioadă artistul are o activitate artistică bogată, fiind o prezenţă activă atât în Piatra Neamţ cât şi la manifestările expoziţionale ale societăţii „Tinerimea artistică” din Bucureşti.
După 1944, artistul participă la expoziţiile de artă românească organizate în străinătate: în 1947 la Budapesta şi în 1968 la Bruxelles. Recunoaşterea oficială a valorii artei sale s-a petrecut în anul 1952 când sculptorul a primit Premiul de Stat. Mihai Onofrei s-a dăruit şi carierei pedagogice pe care a susţinut-o ca profesor la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” din Bucureşti până în 1950.

Mihai Onofrei, stins din viaţă la 11 septembrie 1980 în Bucureşti, a lăsat oraşului Piatra Neamţ alte patru lucrări. Una este destinată mormântului lui Aurel Băeşu din cimitirul „Eternitatea”, alte trei fac parte din colecţia Muzeului de Artă.

Vincenzo Puschiasis (1874 – 1941)

Vincenzo Puschiasis a fost un sculptor în piatră italian, stabilit în România.

După ce a urmat cursurile primare și școala profesională în localitatea natală, a lucrat ca muncitor, deprinzând de tânăr arta cioplitului în piatră.

În 1899 a venit în Piatra Neamț și nu și-a mai vizitat niciodată țara de baștină, naturalizându-se definitiv în România.

A deschis cariera de piatră Peste Vale, la poalele Cernegurei, la Băcioaia de lângă Văleni. L-a cunoscut pe maistrul zidar Carol Zani și a făcut parte din echipa lui de muncitori italieni, încă din primul deceniu al secolului al XX-lea. După Primul Război Mondial, acestă echipă a constituit nucleul Antreprizei de construcții din județul Neamț.

În 1905 s-a căsătorit cu Tereza Barassi din Piatra Neamț, o italiancă venită și ea în România împreună cu părinții, la sfârșitul secolului al XIX-lea. La nuntă au participat nu numai italienii din oraș, dar și cei din Bicaz și de pe valea Tarcăului. Au avut doi copii Anna Puschiasis (1908) și Carol Puschiasis (1912).

Dintre lucrări, cele mai remarcabile sunt:

-Complexul funerar din Cimitirul “Eternitatea” Piatra Neamț, realizat în colaborare cu Gh. Iconaru, lucrare unică în țară în concepția ei, care a devenit, în timp, sanctuarul de pomenire a celor căzuți la datorie.
-Monumente ale eroilor în: Bistricioara, Căciulești, Verșești, Roznov, Bahna, Văleni, Zănești.
-Obeliscuri în: Gârcina, Oanțu, Roznov, Piatra Șoimului, Podoleni.
-Statuia ostașului erou din Viișoara.
-Zidul de piatră pe care sculptorul Mihai Onofrei a executat altorelieful lui Calistrat Hogaș și basoreliefurile lui Ion Negre și Mihai Stamatin, cei trei mari directori ai Liceului “Petru Rareș” din Piatra Neamț.
-Mormântul pictorului Aurel Băeșu, în cimitirul Valea Viei din Piatra Neamț.
-Mormântul lui G.D. Lalu.
-Piatra funerară și mormântul lui Gheorghe Ruset Roznovanu, din Roznov.
-Din 1929 a participat la construirea clădirii Teatrului Național din Piatra Neamț, cunoscut în prezent ca Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Clădirea a fost ridicată de constructorul Carol Zani și ornamentată de sculptorul Vincenzo Puschiasis.

Lucrările sale se regăsesc din valea Tarcăului și până în dealurile Vasluiului: poduri, apeducte, viaducte, ziduri de consolidare, fântâni, biserici, monumente funerare diverse. În lucrările sale a îmbinat stiluri arhitectonice bine diferențiate, care au marcat îndeosebi epocile regilor Ferdinand și Carol al II-lea.

Prin Hotărârea Consiliului Local nr.108/1999, Vincenzo Puschiasis a fost declarat cetățean de onoare post-mortem al orașului Piatra Neamț.

Patrimoniul artistic al municipiului Piatra-Neamţ s-a îmbogăţit în anul 1924 cu un monument omagial dedicat întemeietorilor Liceului „Petru Rareş”: Ion Negre, Calistrat Hogaş şi Mihai Stamatin. Chipurile acestora au fost fixate în bronz de sculptorul Mihai Onofrei.
La realizarea sculpturilor în piatră ce decorează monumentul omagial de la Liceul „Petru Rareş” au participat şi italienii Carol Zani, antreprenor de construcţii şi Vincenzo Puschiasis, sculptor în piatră. Acesta a cioplit piatra de fundal, a sculptat chenarul dreptunghiular decorat cu două cununi de lauri şi profilul în relief al zeiţei Atena, plasat la baza lucrării.
Cele trei medalioane din bronz, sculptate de Onofrei ocupă zona superioară a compoziţiei: în mijloc, privit frontal, se află bustul în altorelief al lui Calistrat Hogaş, în stânga, profilul în basorelief al lui Ion Negre şi în dreapta cel al lui Mihai Stamatin. Portretele sunt realiste, au trăsături expresive, privirile concentrate captând interesul privitorilor. Poziţia lor şi a elementelor decorative dau ritm şi simetrie ansamblului unitar şi echilibrat.
Monumentul a fost inaugurat la 26 iulie 1926, la eveniment fiind prezenţi numeroşi locuitori, membrii asociaţiei „Ateneul Popular”, iniţiatorii proiectului, elevii liceului şi sculptorul Onofrei. În discursul omagial, directorul de atunci al liceului, V.A. Trifu, rostea următoarele cuvinte: „Voi, tânăra generaţie, care mâine veţi sprijini pe umerii voştri povara grea, dar scumpă a neamului nostru,… luaţi pildă de la înaintaşii noştri…”.