Biserica „Buna Vestire” a fostei mănăstiri Bisericani

Cod LMI NT-II-m-A-10591 (fost NT-II-m-B-10591)
Localitate sat Bisericani; comuna Alexandru cel Bun
Adresa 14
Datare 1512
Latitudine N
Longitudine E

Sfântului Iosif i se datorează ridicarea primei biserici din lemn, în secolul al XV-lea, pe platoul de la Bisericani. În anul 1476, după bătălia de la Războieni, biserica din lemn a fost jefuită şi incendiată de turci, iar în anul 1498, incendiată de tătari. In aceste condiţii, monahii au vrut să părăsească aceste locuri pentru a se stabili la Sfântul Munte Athos. Tradiţia spune că Maica Domnului este cea care i-a oprit să plece în momentul în care li s-a revelat dintr-un trunchi de stejar şi le-a spus că „şi aici este grădina mea.” În acel stejar, Cuviosul Iosif a aşezat o icoană a Maicii Domnului, iar locul se numeşte până în zilele noastre „La Sfânta Iconiţă“. Denumirea de Bisericani provine de la faptul că în această zonă exista o vatră monahală renumită pentru faptul că exista un ritual de rugăciune continuă în biserică, realizat prin rotaţia călugărilor la citirea Psaltirii. Pentru aceasta ei au primit denumirea de “bisericoşi” sau “bisericani”, de unde şi numele mănăstirii.

Conform pisaniei existente pe zidul biserici ctitorite pe locul bisericii din lemn se află următoarele date istorice: “Această sfântă biserică ce prăznuieşte Buna Vestire, fiind întâiu zidită de Ştefan Vodă fiul lui Bogdan Vodă, din leat 7020 (1512) şi fiind învechită şi pornită spre răsipire s-au prefăcut din temelie de iznoavă cu ajutorul şi mila lui Dumnezeu, în zilele luminatului Domnului nostru Constantin Dimitrie Moruzu Voievod, prin silinţa şi osteneala ieromonahului Ioil, egumen de Bisericani, leat 1786, iunie 20.” Cercetările istorice atestă, totuşi, o serie de erori, una dintre ele fiind anul 1512, dată irelevantă, deoarece Ştefăniţă Vodă, nepotul lui Ştefan cel Mare urcă pe tron abia în 1517. Nu este exclus ca cel ce a realizat această inscripţie să fi copiat greşit data respectivă de pe cea originală. Mai mult decât atât, documentele de arhivă din mănăstirea Bisericani atestă faptul că piatra de temelie ar fi fost pusă cu mult timp înainte de anul 1512, în timpul domniei lui Ştefan cel Mare. Pe de altă parte, s-a constatat că refacerea din 1786 nu a fost chiar totală, deoarece s-a mai păstrat pronaosul din 1637 cu camera clopotelor de deasupra sa.

În anul 1873, regele Carol I transformă clădirile mănăstirii în penitenciar, iar din 1911 se înfiinţează aici un azil pentru oamenii bolnavi de tuberculoză.