Din Pomelnicul ctitorilor scris în limba română cu litere chirilice, aflăm că biserica s-a construit „ în zilele binecredinciosului marelui domn şi împărat a toată Rusia, Nicolae Pavlovici, cu bagoslovenia preasfinţitului arhiepiscop şi mitropolit al Moldovei, Kiria Kir Veniamin, la anul 1833 de către ieroschimonahul Avramie şi alţi donatori.”

Biserica cu hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor” e construită din lemn de frasin având planul în formă de cruce, extremităţile de la apus şi răsărit rotunjite, absidele laterale fiind bine pronunţate, de formă pentagonală. Acoperişul în două pante repezi subliniază prin uşoare ondulaţii prezenţa sânurilor laterale, iar turnul-clopotniţă construit separat în 1868 din bârne de lemn are două nivele şi un acoperiş bulbat, mai puţin obişnuit la bisericile moldoveneşti.
Intrarea în biserică, situată spre sud, este protejată de un pridvor închis, adăugat în 1936, iar în interior o arcadă din bârne separă pronaosul de naos. Cele două părţi interioare sunt acoperite de bolţi caracteristice acestui gen de construcţii, rezultate din îmbinarea unor bârne a căror lungime se reduce succesiv. Bolta naosului se desfăşoară pe axul longitudinal, având la partea superioară o suprafaţă hexagonală spre care converg fâşiile curbe din care este alcătuită.
Catapeteasma, cu cele cinci rânduri de icoane, este executată pe scânduri late de tei, fixate pe un schelet de bârne. A fost zugrăvită şi montată în secolul trecut, probabil tot în jurul anului 1833. Este bine conservată şi etalează calităţi artistice de netăgăduit, exprimate îndeosebi prin cursivitatea liniilor, precizie şi vivacitate cromatică.
Tot din secolul al XIX-lea datează şi două case monahale, cărora li s-au adăugat în ultimii ani şi alte construcţii, care închid incinta mănăstirii pe latura sa vestică.
Manastire de calugari.