Pe strada Ştefan cel Mare, în faţa Parcului Cozla, se păstrează Casa Neculai Albu, zidită pe la jumătatea veacului XIX. Este o clădire cu etaj, care a aparţinut iniţial lui C. Semaca, fapt pentru care unii preferă să indice monumentul cu numele primului său proprietar.

Casa se individualizează în ansamblul construcţiilor din jur prin orientarea şi arhitectura sa. În timp ce toate clădirile sunt orientate est-vest având faţada spre stradă, monumentul se desfăşoară de la nord spre sud, perpendicular pe axul magistralei. De altfel această dispunere constituie un indiciu în plus care dovedeşte existenţa unei străzi secundare ce trecea prin faţa casei, permiţând apropierea „la scară” a diferitelor vehicule. Planul clădirii este dreptunghiular şi comportă existenţa a două corpuri bine diferenţiate funcţional şi constructiv: unul spre miazăzi, cu ferestre arcuite la parter şi fronton la etaj, al doilea ocupând toată partea mediană a clădirii şi, prin dispunerea în linie a încăperilor, dovedeşte că aici se desfăşura întreaga activitate comercială şi financiară dirijată de proprietar.

Parterul corpului principal are înfăţişarea unui portic pe ale cărui coloane se sprijină prispa (în stil românesc) a etajului. Sub acest aspect casa Neculai Albu poate fi considerată ca un exemplu tipic de conciliere arhitecturală a noilor tendinţe urbanizant-moderne cu tradiţia vechilor construcţii în lemn.