Casa Catargi – Ansamblu de Curte boierească, Tupilați

Cod LMI NT-II-m-B-10723.01
Localitate sat Tupilați; comuna Tupilați
Adresa -
Datare 1842
Latitudine N
Longitudine E

Conacul Catargi din Tupilați a fost construit în anul 1842, pe locul unuia mai vechi. Suprafața de 10.400 metri pătrați a conacului care cuprindea pe lângă conacul propriu-zis și o serie de dependințe (locuințe pentru îngrijitori, grajduri, beciuri și hambare) era înconjurată, după modelul fortificațiilor marilor reședințe feudale, de un zid din piatră nefasonată cu turnuri circulare de apărare la colțuri, datând din epoca medievală. Tradiția locală atribuie atât turnurile de la colțurile zidului de piatră împrejmuitor, cât și stejarul secular de lângă conac perioadei de domnie a lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Conacul are un etaj, fațada sa fiind împărțită de un pavilion vertical cu geamlâc în două corpuri inegale. În conac se intra printr-o boltă de trăsură cu stâlpi și deschideri în arcadă.

Conacul și dependințele făceau parte dintr-un ansamblu arhitectural unitar împreună cu Biserica „Sf. Voievozi” din același sat, care a fost ctitorită în 1811 de către boierul Ștefan Catargiu (1789-1866), mare logofăt și caimacam al Principatului Moldovei. De asemenea, și biserica este monument istoric, având codul NT-II-m-B-10722.

După instaurarea regimului comunist în România în anul 1948, conacul a fost expropriat de stat și transformat în sediu de cooperativă agricolă de producție. El a fost folosit mulți ani la rând fără a i se face lucrări de reparații sau măcar de întreținere. Nemaifiind îngrijit, el a început să se degradeze. Într-un raport din 1978, conacul este prezentat ca fiind degradat, iar grinzile și acoperișul pe punctul de a se dărâma.

După răsturnarea regimului comunist, conacul a trecut în administrarea Primăriei Tupilați care nu s-a preocupat de reabilitarea sa, situația sa juridică fiind incertă. De-a lungul timpului, degradarea conacului s-a accentuat, o parte din acoperiș și peretele de est cu plafoanele s-au prăbușit, iar pe clădire și pe ziduri s-au instalat plăcuțe de avertizare: „Atenție! Pericol de prăbușire”. Soluționarea cauzei s-a tărăgănat și abia în iunie 2008, Prefectura a eliberat hotărârea pentru punerea în posesie a conacului cu dependințele acestuia și 35 de hectare de teren din fosta moșie către moștenitorii familiei Strâmbeanu.

Deoarece conacul și zidul de incintă se află pe Lista monumentelor istorice, ele nu pot fi demolate sau reconstruite decât cu aviz. În anul 2009, moștenitorii generalului Strâmbeanu au inițiat o serie de demersuri pentru scoaterea monumentului din patrimoniul cultural național, pretextând că nu dispun de bani pentru repararea acestuia, conacul fiind distrus în proporție de 90%.