Contributia lui Petru Rares la refacerea bisericii mari o gasim amintita in documentul din 1546, in care se mentioneaza: „am innoit din temelie sfanta manastire”. Petru Rares, vorbind de „innoirea manastirii”, s-a referit la intregul ansamblu de lucrari executate aici, deoarece actuala biserica a fost zidita de Alexandru Lapusneanu, dupa cum rezulta din inscriptia fixata in peretele sudic, sub o superba stema a Moldovei:
„Cu vrerea Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, s-a zidit aceasta biserica din Manastirea Bistrita, unde este hramul Adormirii Precistei si Prea Binecuvantatei Stapanei noastre, Maica Domnului si pururea Fecioara Maria, in zilele blagocestivului si de Hristos iubitorul, Io Alexandru Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, in anul sapte mii 62, luna mai in 26 zile (1554).”
Alaturi de Slatina, biserica de la Bistrita constituie cea mai mare si impunatoare ctitorie a lui Alexandru Lapusneanu. Ca plan si dimensiuni se apropie foarte mult de Manastirea Probota a lui Petru Rares, avand intre naos si pronaos incaperea gropnitei si o singura turla deasupra incaperii principale. Absidele laterale, ca si cea a altarului, au forma poligonala, cu cate cinci si respectiv noua fete, acoperite cu firide alungite. Cate o pereche de puternice contraforturi sprijina colturile fatadei vestice, arcul transversal al pronaosului si segmentele din dreapta si din stanga absidelor laterale, un singur contrafort aflandu-se in axul altarului.
Pridvorul are doua usi de acces situate la sud si la nord, incadrate de chenare identice in forma de arc turtit, ca o acolada abia pronuntata. Intrarea utilizata este cea sudica, deasupra careia se afla stema Moldovei feudale si inscriptia votiva originara. Pridvorul este boltit dupa sistemul moldovenesc cu doua calote sferice sprijinite pe arce in consola si arce piezise cu pandantivi.
