“Această sfântă biserică a fost făcută prin silinţa şi cheltuiala lui Ioil, egumen de Bisericani, 1776 – / s – Hs – Nika. ”

Biserica “Adormirii Maicii Domnului” din Vânătorii Pietrei este construită din bârne de brad pe temelie de piatră, în stil specific moldovenesc, cu plan cruciform, absidele laterale şi cea a altarului fiind uşor pronunţate. Pridvorul de la sud şi pronaosul ce prelungeşte spre vest nava bisericii sunt adaosuri ulterioare, ca şi turla oarbă cu acoperământ bulbat, ce conferă totuşi mai multă supleţe şi amplitudine întregului edificiu. Acoperişul de draniţă în două ape, cu margini evazate, se rotunjeşte la absida altarului şi deasupra extremităţii vestice. Toate absidele prezintă la exterior un înveliş pentagonal din scânduri, spaţiile dintre sânurile laterale şi absida altarului închizându-se în unghiuri drepte.

În interior, pridvorul şi pronaosul prezintă un acoperământ plan, însă naosul se înalţă printr-o elegantă boltă longitudinală semicilindrică, ce se desfăşoară până la iconostas. Absidele laterale sunt acoperite în arc iar altarul este dominat de o boltă transversală de susţinere, spre care converg nervurile unui segment de sferă.
Tâmpla actuală este de dată recentă şi reţine atenţia prin vivacitatea culorilor şi prin expresivitatea icoanelor care o compun. în schimb, catapeteasma originară, realizată odată cu biserica în secolul al XVIII-lea şi care se păstrează în Muzeul Mănăstirii Văratic, este o piesă de mare valoare artistică şi deosebită frumuseţe. Lucrată în lemn de tei şi stejar, vechea tâmplă de la Vânătorii Pietrei respectă cu stricteţe dispunerea ierarhică şi spaţială specifică iconografiei creştine ortodoxe, dar ceea ce frapează de la prima vedere în aceste picturi este îmbinarea unor elemente stilistice diferite dar nu şi eclectice, din care a rezultat un ansamblu unitar de certă originalitate. Psihologia personajelor biblice emană un anume hieratism bizantin, cromatica folosită are acea strălucire interioară specific renascentistă, iar frecvenţa planurilor secundare de inspiraţie locală trimite cu insistenţă la frescele de la Voroneţ şi Suceviţa.