În cimitirul satului Ceahlău s-a ridicat în jurul anului 1830 Biserica de lemn „Sf. Ana”, o construcţie foarte interesantă din punct de vedere arhitectural, cu multe elemente care o individualizează.
Este realizată din bârne care se îmbină „în coadă de rândunică”, exceptând absida altarului unde îmbinarea se face prin suprapunere, după o prealabilă „tăiere la jumătate” a grinzilor. Planul este cruciform, cu un pridvor cu perete drept adăugat la vest şi cu intrarea pe latura de nord (şi nu la sud cum se procedează de regulă). Acoperişul de şiţă prezintă o frântură perimetrală de pantă pentru a asigura scurgerea rapidă a apei, iar clopotniţa de zid este separată, străjuind intrarea în incintă.
În mod cu totul neobişnuit, şi cazul pare unic în această parte a Moldovei, naosul cu absidele laterale dreptunghiulare prezintă un dublu decros, iar absida altarului este rotunjită, având formă semicirculară.
Pridvorul închis, cu tavan drept, căptuşit cu scânduri, comunică printr-o uşă cu pronaosul, acesta fiind şi el separat de naos printr-un perete cu o largă deschidere în arcadă.
Deosebit de interesant este şi sistemul de boltire al acestei biserici. Pronaosul este acoperit cu o boltă în plan octogonal, trecerea de la planul dreptunghiular la cel pătrat realizându-se prin bârne suprapuse pe laturile de nord şi sud, iar trecerea de la planul pătrat la cel octogonal fiind asigurată prin trompe de colţ. Naosul prezintă o boltă din fâşii curbe pe plan dreptunghiular, supraînălţată cu o boltă din fâşii curbe, racordarea între cele două sisteme de boltire făcându-se tot prin intermediul unor trompe de colţ. În sfârşit, altarul are o boltă din fâşii curbe pe plan hexagonal. Iconostasul are trăsături stilistice care îl încadrează mai degrabă veacului al XVIII-lea decât secolului al XIX-lea.
Biserica „Sf. Ana” din Ceahlău se numără printre puţinele biserici de lemn din Moldova care a avut pictură interioară. Aceasta s-a realizat direct pe scândura ce căptuşeşte pronaosul, iar în altar pereţii au fost acoperiţi de o pânză, peste care s-a aplicat pictura. Din păcate, întreaga zugrăveală se află într-o proastă stare de conservare, puţinele fragmente care se mai văd pe alocuri făcând imposibilă orice judecată de valoare asupra acesteia.