Ridicat la 1752, pe locul unei vechi păduri de stejar, lăcaşul de lemn ce slujeşte micii comunităţi de la Sărata este, astăzi, unul dintre cele mai bine conservate din întreg judeţul Neamţ. Iniţial biserica a purtat hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică“, pentru ca mai târziu să primească şi ocrotirea „Sfântului Dumitru“.

Monumentul este construit din bârne de stejar, încheiate la colţuri „în cheotori“ şi aşezate pe temelie de piatră de râu. La exterior se remarcă frumuseţea şi rezistenţa lemnului, pentru a cărui îmbinare nu au fost folosite decât cuiele de lemn. La mijlocul pereţilor de bârne poate fi admirat un splendid registru cioplit „în frânghie“, ce încinge biserica asemeni unui brâu. Tot la exterior, se remarcă micile console sculptate „în cap de cal“, pe care se sprijină acoperişul.

Lăcaşul este acoperit cu draniţă, aflată acum, din păcate, într-o avansată stare de degradare.