Biserica „Pogorârea Sf. Duh” a fost construită în secolul al XVII-lea din piatră și cărămidă. Pe latura nordică a pronaosului a fost adăugat un pridvor deasupra căruia se înalță un turn-clopotniță cu două etaje și cu deschideri crenelate de unde putea trage cu armele asupra invadatorilor. Construcția are două abside laterale de forma unor îngroșări dreptunghiulare, iar absida altarului are formă semicirculară. Intrarea în biserică se face pe ușa situată pe latura nordică, pe sub turnul-clopotniță.

Interiorul bisericii este compartimentat în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul este îngust și are deasupra sa turnul-clopotniță. Pronaosul este acoperit cu o calotă sferică sprijinită pe patru arce în consolă. El este luminat printr-o fereastră cu ancadrament de piatră situată pe latura sudică. În peretele sudic al pronaosului se află o ușă scundă de brad pe unde se accede la o scară de piatră ce urcă în clopotniță.

Între pronaos și naos se află o deschidere în arcadă. Pe pereții vestici ai naosului, de o parte și de alta a deschiderii, se află două icoane mari (Iisus Hristos și Fecioara cu Pruncul) care datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Naosul are la partea de sus o calotă ce se sprijină pe arce dublouri, având baza ornamentată cu un brâu zimțat în relief. Cele două abside laterale sunt semicilindrice în interior și dreptunghiulare în exterior, fiins străpunse în ax de o fereastră terminată în semicilindru. Altarul este separat de naos printr-o catapeteasmă din lemn de tei aurit, confecționată în stil baroc și montată pe două bârne orizontale de brad, încastrate în pereții laterali ai altarului. În partea sudică a altarului a fost adăugată ulterior o veșmântărie de formă dreptunghiulară, având o intrare pe latura vestică.