Începutul zidirii a fost în anul 1806. S-a terminat şi sfinţit în anul 1812. Ctitorii sfântului lăcaş au fost: vornicul Dimitrie (Emanoil) şi soţia sa Georgeta Bogdan.
Are formă de corabie, în stil bizantin, este lungă de 22 m, lată de 11 m şi înaltă de 15 m. este zidită din piatră, cărămidă şi mortar. Piatra pentru construcţie a fost adusă din zidurile Cetăţii noi, zidită de Ştefan cel Mare, la 1466, pe malul stâng al râului Siret. La început a fost înzestrată cu o pictură uşoară, iar în 1906-1908 s-a restaurat. Între 1960- 1963 s-a reparat complet în interior şi exterior, s-au pictat bolţile cu ornamente.

Ca urmare a cutremurelor din anii 1977 şi 1986, biserica a fost grav avariată, aşa încât, în anul 1988, s-a impus reparaţie şi consolidare. Cu această ocazie a fost schimbată în totalitate şarpanta bisericii, s-a acoperit cu tablă zincată, s-a pictat în tehnica frescă, de pictorii Mihai Chiuaru şi Dinu Huminiuc.