Biserica „Sf. Treime” – Fosta mănăstire Doljești

Cod LMI NT-II-m-B-10615.01
Localitate sat Doljești; comuna Doljești
Adresa -
Datare 1765-1774, adăugiri 1884
Latitudine N 47.04032
Longitudine E 26.97877

În mijlocul satului Doljești – altă dată o poiană la marginea unei păduri – se ridică impunătoare biserica cu hramul „Sf. Treime” ctitorită la 1764 de Dionisie Hudici – proprietarul de atunci al moșiei Doljești și hatmanul Vasile Roset, după cum menționează piatra de pisanie: „Acest sfânt locaș s-a zidit întru cinstea Prea Sfintei Troițe, cu cheltuiala Hatmanului Vasile Roset și a ieromonahului Dionisie Hudici, împreună împreună cu ajutorința lui Dumnezeu, pentru veșnica pomenire lor, 1764 noiembrie 24.” Biserica este zidită din cărămidă și lespezi mari de piatră. Stilul arhitectonic este după expresia marelui istoric Nicolae Iorga acela de gotic oriental. Pictura catapetesmei în stil neobizantin datează din sec. al XVIII-lea, mai precis din anul 1783, numele pictorului nu se cunoaște. Pereții interiori ai bisericii au fost pictați în anul 1928 de către pictorul Luchian din Târgu Neamț. De-a lungul timpului biserica a necesitat reparații dintre care amintim:

1911 – A fost tencuită, văruită și acoperită cu tablă, aceeași inițiatori
1928 – S-a construit pridvorul bisericii;
1960 – S-a înlocuit streașina, s-au așezat jgheaburi și burlane de scurgere.
Ca obiecte de valoare artistică și istorică ce se află în această biserică menționăm: Un pomelnic triptic de lemn, scris în 1796 de egumenul Sofronie; Icoana Maicii Domnului cu „trei mâini” îmbrăcată în argint; Cruce lemn de chiparos cu 66 pietre colorate – 1805; Chivot de argint cu trei turnuri – 1805; Clopot mare de 300 kg cu inscripția Mănăstirea Doljești 1765.

Arhitectură: Monument istoric şi de arhitectură religioasă construit din piatră în plan treflat. Faţada bisericii este bogat împodobită cu pilaştri, firide oarbe sau panouri scobite de tip oriental. Cornişa bine profilată este subliniată de un brâu zimţat care aduce o nota de sobrietate şi de echilibru în compunerea spaţiilor exterioare. Bolţile se sprijină pe arce obişnuite cu terminaţii laterale în consolă, pridvorul este mai spaţios decât naosul, iar coloanele libere dintre naos şi pronaos au fost îndepartate ramânând doar cei doi pilaştri de pe laturile de nord şi sud. Masivitatea clopotniţei de deasupra pridvorului trece neobservată datorită eleganţei turlelor, iar absidele laterale de formă semicirculară încadrează simetric absida poligonală a altarului. Monumentalitatea, armonia şi fantezia decorativă, sunt calităţi pe care biserica fostei Mănăstiri Doljeşti le îmbină într-un sincretism arhitectonic de incontestabilă valoare artistică şi originalitate.