Ion Ionescu s-a născut în casa părinților la 24 iunie 1818 (înainte strada Carpati nr. 8, iar după 1968 strada Ion Ionescu de la Brad), iar fratele sau Nicolae în anul 1820 în localitatea Brad, în prezent comuna Negri, judetul Bacau. Prin studiile sale, mai ales in Franta, devine primul inginer agronom din România.
Părinții lui Ion Ionescu se trag din familii de preoți din Roman: tata lui era fiul preotului Ștefan Isacescu, iar mama sa fiica preotului Toader Cima.
Ion Isăcescu a fost blănar, diacon din anul 1818 (anul nașterii lui Ion Ionescu de la Brad), apoi arhidiacon și dupa 1826 preot-iconom și protopop. În anul 1823 a fost numit administrator la schitul Brad până în anul 1834. Situația materială îi permitea să țină 4 cai suri, pe care îi îngrijea un vizitiu.
Dar prin cumpărarea unor vite și pământuri ce au fost donate schitului (ce a juns la deplina dezvoltare), Ion Isăcescu a avut multe datorii, pe care nu le-a achitat până la moarte. A murit de supărare la Iasi, la 9 martie 1837. De aceea la 12 octombrie 1835 Ion Ionescu solicită Epitropiei scolilor să continuie Academia Mihăileana ca stipendist (bursier).
Prima relatare scrisă despre această casă este a însusi marelui agronom – Ion Ionescu de la Brad – care spre sfârșitul vieții (71 de ani) a scris și a publicat o mică biografie “Viața mea de mine însumi”. Aici el își amintea: “casa se afla lângă curtea bisericii Sfântul Nicolai. Pământul dinspre biserica era ocupat de grădină și la marginea ei era o portiță de mers la biserică. Lângă portița grădinii se afla usa clopotniței”. Biserica este o ctitorie din sec. al XVIII-lea a negustorilor brașoveni din Roman. Vechea biserică de lemn a fost înlocuită cu actuala biserică de zid între anii 1747-1769.
Apoi N.Stetcu mentiona ca aceasta era situata “pe langa biserica sfantul Neculai, din mahalaua Mohoreni”. Aceasta denumire de mahala Mohoreni, apare si in lucrarea Mestesugurile din Tara Romaneasca si Moldova in Evul mediu, de St. Olteanu si C. Serban, anul 1984, pagina 367. În această mahala erau în vechiul târg grupuri compacte de cojocari.
Amilcar Vasiliu (1.06.1900- 21.06.1994)– cel mai mare biograf a lui Ion Ionescu de la Brad – redă o fotografie cu aceasta casă, văzută dinspre sud-vest. A.Vasiliu – Ion Ionescu de la Brad, Editura Agro-silvica, Bucuresti, 1967, p.17
Mama lui Ion Ionescu, rămasă văduvă, a plătit toate datoriile soțului ei, vănzând tot ce avea:argintarii, blănuri frumoase de samur și de cocon, dar și casa în care locuia în Roman.
Casa a fost pusă la vânzare pentru datoria de 4013 lei, așa cum arată anunțul nr. 3092 din 15 iunie 1839 al Judecătoriei ținutului Roman, publicat în Foaie sătească a principatului Moldovei. De aici rezultă că terenul casei avea 26,2 m la vest, 63 m la stradă (sud), 31,2 m la est si 55,2 m la nord, spre biserică (dimensiunile erau date în palme și ștânjeni). I.Măzăreanu – Date noi privind casa în care s-a născut Ion Ionescu de la Brad, Carpica, XVII, Bacau, 1985, p. 227-230
Când s-a vândut casa Ion Ionescu era în Franța, la studii pe cheltuiala domnitorului Moldovei – Mihail Sturza. La întoarcerea din Franța, începutul lunii octombrie 1840, Ion Ionescu a stat la moșia domnitorului de la Cioara (în apropire de Harlau). Ion Ionescu în biografia sa nu precizează unde a locuit mama sa dupa vânzarea casei. El menționa ca mama sa a rămas “săraca, dar curată (fără datorii – n.n.), hrănindu-se cu furca … până ce a murit și ea la 6 iunie 1859”.
În anul 1968 s-a omagiat prin U.N.E.S.C.O. 150 de ani de la nașterea lui Ion Ionescu de la Brad. S-a intenționat cu 2 ani înainte cumpărarea acestei case și transformarea în muzeu. Dar deși proprietara de atunci nu solicita un preț prea mare (20.000 lei), autoritățile de atunci nu au vrut sa plătească suma cerută. De această acțiune își amintește și Vasile Ursachi, fost director al Muzeului de istorie din Roman.
A fost intocmit un act in acest sens: “Memoriu si documentație de expropiere a imobilului din strada Carpați nr. 8 din Roman, nr. 911 din februarie 1968 a sfatului Popular al regiunii Bacău. Cu aceasta ocazie s-a determinat ca erau 7 camere, cu o suprafață construită de 249 m.p., iar terenul curții ocupa 1248 m.p.