Clădirea a fost construită în 1931, de arhitectul Roger Bolomey, cel care a reuşit să integreze armonios noile construcţii în incinta Curţii Domneşti. Acest amplasament în imediata apropiere ctitoriilor muşatine (Biserica “Sfântul Ioan”şi turnul-clopotniţă, ridicate de Ştefan cel Mare), precum şi a altor clădiri ale aceluiaşi arhitect (actualul Muzeu de Artă Eneolitică Cucuteni şi Muzeul de Artă) a impus folosirea unor elemente arhitectonice tradiţionale. Concepută în stil neoromânesc, cu elemente apropiate unei locuinţe tradiţionale – corespunzând foarte bine destinaţiei actuale – clădirea se remarcă prin decoraţiile de lemn ale stâlpilor pridvoarelor situate pe faţada principală şi laterală şi ale căpriorilor. Acoperişul înalt, decorat cu lucarne conferă supleţe clădirii şi pune în valoare ferestrele cu frumoase ancadramentele cât şi banda de ocniţe de deasupra acestora.