La 30 septembrie 1872 îşi deschidea larg porţile o nouă instituţie de învăţământ, ce va fi un liceu model al Romanului şi al ţării. Înfiinţarea acestuia s-a datorat eforturilor locale căci, deşi Camera Legiuitoare votase întemeierea şcolii la 22 ianuarie 1869, ministerul a răspuns în mai multe rânduri nefavorabil cererilor locuitorilor oraşului, motivul invocat fiind acela al lipsei fondurilor. Costin Brăescu – sufletul şcolii romaşcane – va întocmi un memoriu ce cuprindea o serie de propuneri, printre care:
– numele gimnaziului să fie „Roman-Vodă”;
– deschiderea să fie la 30 septembrie cu solemnitate;
– autoritatea comunală să numească deocamdată doi profesori (Gh. Pădure şi C.Copăcineanu).
Propunerile au primit aviz favorabil abia la 20 octombrie 1872. Gimnaziul a funcţionat la început în clădirea Şcolii nr. 1, dar aceasta devine neîncăpătoare în 1875, odată cu creşterea numărului de clase. Abia în anul şcolar 1881-1882 activitatea şcolară se va desfăşura sub auspicii mai bune când întreaga clădire rămâne Gimnaziului şi profesor de istorie este numit George Radu Melidon. Acesta, vreme de 28 de ani, a dat strălucire acestui gimnaziu şi culturii romaşcane în general, ca fiu al urbei, absolvent al Academiei Mihăilene din Iaşi, om de vocaţie umanistă şi cultură enciclopedică.
În 1890, prin închidere, se obţine un nou local, iar în 1897 se primeşte acordul Ministerului pentru construirea unui local propriu. Din 1891 va preda româna şi istoria aici Calistrat Hogaş care, în 1901, este numit director al acestei instituţii.
În 1898, cel care-i avusese la Fălticeni elevi pe Mihail Sadoveanu şi Cezar Petrescu, N. Apostol, a venit la Roman ca profesor la acest gimnaziu.
În timpul primului război mondial, clădirea şcolii a fost reachiziţionată. Unii elevi vor pleca, o parte a cadrelor didactice vor fi mobilizate, până în martie 1918, aşa încât, anevoie, cursurile se vor ţine în aer liber, şcoala funcţionând în turnul şi chiliile Episcopiei.
Anul 1919 e benefic urbei romaşcane, deoarece acum Gimnaziul „Roman-Vodă” devine liceul cu nume voievodal, străveche vatră de cultură a oraşului. Schimbându-se statutul şcolii şi având un grad superior celui de până atunci, intervin transformări profunde pe multiple planuri. În 1933 Ministerul aprobă liceului să preia şi clădirea aparţinând Şcolii Normale „Ion-Creangă”.
Al doilea război mondial va afecta şi buna desfăşurare a activităţii liceului. Localul şcolii este ocupat de un spital militar, iar personalul este evacut la liceul din Dumbrăveni, judeţul Târnava Mică.
La 15 ianuarie 1945, liceele „Roman-Vodă” şi „Sturza Cantacuzino” şi-au deschis cursurile, ca liceu mixt, dar pentru puţin timp, căci în martie cele două licee se vor despărţi.
După război, liceul va trece prin momente grele. Impactul politic a fost puternic, dar profesorii vor depune în continuare o muncă asiduă pentru a menţine liceul între şcolile de prestigiu. Au existat şi perioade mai dificile, dar şi ani de reviriment în care calitatea procesului de învăţământ şi dotarea materială s-au îmbunătăţit.
După instaurarea regimului comunist, liceul îşi pierde titulatura de „Roman-Vodă”, devenind „Şcoala medie de 11 ani”. Cu toate acestea, colectivul didactic şi elevii acestui liceu romaşcan, prin eforturi deosebite, pasiune şi responsabilitate, vor contribui la dezvoltarea şcolii lor, înfruntând lipsuri, abuzuri şi oprelişti.
În 1950 liceul dispunea de 35 camere pentru uz didactic. În 1965 se amenajează biblioteca, iar doi ani mai târziu se dă în folosinţă vila din curtea liceului, utilizată ca muzeu şcolar şi sediu al revistei „Şcoala Nouă”. Din 1970 instituţia va dispune şi de un internat cu 208 locuri.
În 1971 liceul îşi recapătă blazonul muşatin – „Roman-Vodă”. În ciuda greutăţilor cu care s-a confruntat, liceul a crescut an de an datorită unui corp didactic valoros. Anul 1972, centenarul şcolii, este un an de bilanţ şi privire retrospectivă a tot ceea ce a jalonat un drum parcurs de la înălţimea unui veac cu împlinirile şi umbrele sale, cu miile de elevi şi sutele de profesori care au edificat deopotrivă un lăcaş de spiritualitate romaşcană de certă valoare, dar şi pentru a desprinde concluzii şi a întocmit planuri pentru viitorul inaugurat cu ocazia acestui jubileu.
Toţi cei care au trecut pragul Liceului „Roman-Vodă” în acest secol şi-au adus o contribuţie demnă de apreciat pe oriunde i-au purtat paşii vieţii şi, chiar dacă, din anumite motive, n-au putut fi toţi prezenţi la strigarea catalogului centenar, fiecare în parte poartă mândria că aparţine acestui liceu „etalon”.
După cum se observă, Liceul „Roman-Vodă” a contribuit la realizarea intelectuală a multor tinere generaţii. S-a format renumitul spirit „roman-vodist”, care a solidarizat peste ani generaţii de elevi, absolvenţi şi profesori.
Şi, după decembrie 1989, liceul, intrând pe un nou făgaş, a oferit absolvenţilor posibilităţi mari de realizare.
În urma demersurilor conducerii liceului, începând de la 1 septembrie 2001, Liceul „Roman-Vodă” devine Colegiul Naţional „Roman-Vodă”, ca o recunoaştere a meritelor trecute şi ca un imbold pentru viitor.
Colegiul Naţional „Roman-Vodă” a fost şi rămâne un izvor de cadre temeinic pregătite, liceu făuritor de personalităţi şi sculptor de caractere. O confirmare o constituie numeroşii elevi olimpici, laureaţi pe plan naţional dar şi internaţional, precum şi colectivele de elevi care, după terminarea liceului, acced in integrum în învăţământul superior.