Corpul B al Colegiului Național “Roman-Vodă”, cunoscut și ca Liceul de fete Sturza – Cantacuzino, a apărut în peisajul romașcan în perioada 1921 – 1923. “În 1921, pe 28 aprilie, doamnele Maria Sturza și Ecaterina Cantacuzino, mamă și fiică, încheie un acord cu primăria orașului pentru construirea primului liceu de fete din Roman. Fondatoarele obțin un teren din apropierea râului Moldova, în partea vestică a orașului, de pe care s-a excavat argila necesară pentru cele un milion de cărămizi din care s-au ridicat zidurile liceului. Clădirea este terminată în 1923, cînd sună pentru prima dată clopoțelul la liceul de fete. Tot în 1923, după terminarea lucrărilor, cele două fondatoare donează Ministerului Educației Naționale clădirea dotată cu mobilier, material didactic și inventar pentru internatul de fete. Fondatoarele obțin un teren din apropierea râului Moldova, în partea vestică a orașului, de pe care s-a excavat argila necesară pentru cele un milion de cărămizi din care s-au ridicat zidurile liceului. Clădirea este terminată în 1923, cînd sună pentru prima dată clopoțelul la liceul de fete. Tot în 1923, după terminarea lucrărilor, cele două fondatoare donează Ministerului Educației Naționale clădirea dotată cu mobilier, material didactic și inventar pentru internatul de fete. După moartea mamei sale, Ecaterina Cantacuzino continuă să investească în această școală. În anii 1928 și 1929 sunt terminate lucrările de construcție la internatul școlii, biblioteca este dotată cu volume și se îmbunătățește înzestrarea cu material didactic. Nu poți să rămâi insensibil față de aceste personalități excepționale care au fost Maria Sturza și Ecaterina Cantacuzino, pentru care altruismul, generozitatea, responsabilitatea față de generațiile tinere și față de țară, în general, erau norme existențiale.
Gestul celor două fondatoare a fost onorat cum se cuvine de elevii și profesorii școlii. În 1927, Ion Petrovici, ministrul instrucțiunii publice, nota în condica de inspecții a școlii: “Am avut o excelentă impresiune din toate punctele de vedere în urma inspecției”. În anii ’70, prin construcția Spitalului Municipal, din moștenirea familiei Sturza – Cantacuzino se pierd 2.000 de metri de teren. În 1980, un corp de clădire, două săli de educație fizică sunt înstrăinate și circa 1.000 de metri pătrați de teren au fost preluați pentru construcția de spații comerciale.