Ruinele fostei mănăstiri Bociulești

Cod LMI NT-I-s-B-10528
Localitate sat Podoleni; comuna Podoleni
Adresa „La Ruine”
Datare sec. XVII-XIX
Latitudine N 46,79677
Longitudine E 26,58625

Între Podoleni si Zănesti de departe se zăresc ruinele impunătoare ale manastirii Bociulesti, înălţată în 1629 pe malul Bistriţei de logofătul Ştefan Dumitraşcu, tatăl domnitorului Gheorghe Ştefan al Moldovei. În linii mari monumentul aminteşte de bisericile lui Ştefan cel Mare. Deşi astăzi biserica este ruinată în cea mai mare parte, din însemnările lui I. D. Ştefănescu din 1946, putem să refacem un plan al construcţiei foarte fidel realităţii. Clopotniţa – portic, înălţată la miazăzi în dreptul pronaosului, apăra intrarea. Biserica avea forma de navă rectangulară cu două proeminenţe rectangulare clădite în dreptul absidelor laterale si vizibile doar la exterior. La răsărit, absida principală de formă circulară şi mai îngustă decât naosul formează „căpătîiul”. Pronaosul, lărgit puţin faţă de naos, în plan dreptunghiular a fost si el încununat cu o cupolă. Clopotniţa – portic, apare juxtapusă la sud şi prezintă la partea superioară o încăpere destinată clopotelor. Usa de intrare este deschisă în zidul de sud. Porticul, acoperit de o calotă, la partea inferioară a avut, ca şi în alte părţi, două sau trei deschizături: la sud, est şi vest.
Naosul a fost luminat de două ferestre deschise în zidurile de nord şi sud, iar absida principală – altarul – de una singură aşezată la răsărit, în axul longitudinal al monumentului. Arce mari centrate, construite din cărămidă, măresc puterea de rezistenţă a bolţilor şi se coboară, în naos şi pronaos, până aproape la jumătate din înălţimea zidurilor, având drept sprijin console de piatră cioplită de o formă prismatică.
În anul 1832, o puternică viitură a Bistriței a rupt terasa și a ruinat construcțiile, astfel că pe la 1890 așezarea se reducea la o ruina izolată a mănăstirii. Fragmente de lemn din grinzi – care se mai remarcau în prima jumătate a secolului XX, purtau urme de incendiu, care se mai găseau și pe bolovani sau cărămizi.

Din biserică rămăseseră astfel în 1994 doar absida altarului, naosul și câteva rămășițe din turnul clopotniței de pe latura sudică, situate pe o terasă de 7 m amenințată de eroziunea laterală. Elementele de hazard geomorfologic se constituie astfel, într-un factor care amenință chiar și ruinele rămase, cu distrugerea.