Manastirea Horaita este asezata la altitudinea de 600 de metri, nu departe de poalele muntelui Horaiciorul – 1.076 de metri, langa versantul rasaritean al muntilor Stanisoarei din Carpatii Orientali. Manastirea – initial, numai biserica de mir – a luat fiinta acum câteva secole.

Manastirea Horaita a luat fiinta in prima jumatate a secolului al XIX-lea. Intre anii 1822 si 1824, cuviosul parinte Irinarh Roseti (1771-1859), calugar cu metania din Manastirea Neamt, cu binecuvantarea si aportul substantial al Mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei (1803-1842), in urma unei revelatii dumnezeiesti, ridica prima biserica – din lemn – a manastirii cu hramul „Pogorarea Sfantului Duh”.
Desi Manastirea Horaita a fost infiintata in anul 1822, sunt documente potrivit carora ea dateaza din secolul al XV-lea. La data de 11 iulie 1428, domnitorul Moldovei – Alexandru cel Bun (1400-1432) includea biserica din Horaita in randul celor 52 de biserici pe care le supune jurisdictional Manastirii Bistrita. Alexandru cel Bun consemna in documentul din iulie 1428 o danie manastirii Bistrita, care ii va sluji de necropola: „Pentru sufletul sfant al raposatilor parintilor nostri si pentru sanatatea Domniei mele si a tuturor copiilor Domniei mele”.
Ansamblul cuprinde:

• Biserica „Botezul Domnului” – Mănăstirea Horaița
• Paraclisul „Sf. Nicolae” – Mănăstirea Horaița
• Stăreție – Mănăstirea Horaița
• Turn clopotniță – Mănăstirea Horaița