Schitul Vovidenia este un schit ortodox din judeţul Neamţ, aflat la foarte mică distanţă de Mănăstirea Neamţ. Localizat în comuna Vânători Neamţ, la un kilometru sud-est de Lavra Neamţului, locaşul de rugăciune închinat „Intrării în Biserică a Maicii Domnului” sau popular „Vovidenia” se află la 17 kilometri vest de Târgu Neamţ şi la 61 de kilometri nord de Piatra Neamţ. Schitul aparţine de Mănăstirea Neamţ, alături de schiturile Icoana şi Pocrov.

Începuturile exacte ale vieţii călugăreşti la Vovidenia ne sunt mai puţin cunoscute. Cu siguranţă în aceste locuri au existat monahi iubitori de linişte cu mult înainte de începutul secolului al XVIII-lea.

Episcopul catolic Marcus Pandinus, venit într-o vizită pe la anul 1649, afirmă că „pădurile şi prăpăstiile din preajma Mănăstirii Neamţ foiau de mulţimea sihaştrilor”.

În acelaşi sens spunea şi Dimitrie Cantemir: „Munţii sunt plini de călugări şi pustnici care îşi jertfesc acolo în liniştea şi singurătatea lui Dumnezeu, viaţa smerită şi singuratică” .

Fiind situat foarte aproape de mănăstire, Schitul Vovidenia a constituit dintotdeauna un loc prielnic de retragere temporară sau definitivă pentru unii călugări din marea obşte. Unii se nevoiau singuri, alţii în mici comunităţi de doi sau trei. Se crede că aşa a luat fiinţă şi mica sihăstrie a Vovideniei din preajma Mănăstirii Neamţ.

În anii 1686-1696 a avut loc un mare exod al călugărilor nemţeni datorat în primul rând expediţiei lui Ioan Sobieţki, care a tulburat viaţa tihnită a mănăstirii. Atunci mănăstirea a rămas aproape pustie, iar codrii şi munţii erau plini de sihaştri. Mulţi dintre cei plecaţi din mănăstire şi-au găsit loc în modestele chilii de lemn şi pământ situate în preajma Schitului Vovidenia.

Având drept ctitor principal pe unul din vrednicii episcopi ai Romanului din secolul al XVIII-lea (Ioanichie), Vovidenia, asemenea altor ctitorii vlădiceşti, ne arată formarea profund isihastă a ierarhilor moldoveni de acum două-trei secole, strânsa legătură dintre mănăstiri şi ierarhi cât şi dorinţa arzătoare de înaltă trăire mistică în monahismul românesc, cu mult înainte de epoca cuviosului Paisie de la Neamţ.

Alături de episcopul Ioanichie, Vovidenia poate socoti printre ctitorii mari şi pe voievodul Constantin Racoviţă al Moldovei, care a acordat acestui schit diferite scutiri de dări şi privilegii.

La Schitul Vovidenia exista în trecut un număr însemnat de cărţi şi manuscrise. O parte dintre cărţi, cu o vechime de peste 300 de ani, poartă pe ele însemnări făcute de episcopul ctitor Ioanichie şi de alţi monahi vestiţi.

Ansamblul cuprinde:

• Biserica „Intrarea în Biserică” – Ansamblul schitului Vovidenia
• Case monahale – Ansamblul schitului Vovidenia